Inregistrare FAQ Membri Cautare Pagina de start a forumului artistic.MyForum.ro

Pagina de start a forumului artistic.MyForum.ro » Cenaclul forumului » Proza
Creaza un subiect nou  Raspunde la subiect Subiectul anterior :: Subiectul urmator 
Proza
MesajTrimis: 15/04/2007 21:36 Raspunde cu citat (quote)
bad biatch
aspirant
bad biatch
 
Data inscrierii: 15/Apr/2007
Mesaje: 15


Creatii literare in proza...

Diana's tragedy

Statea pe scaunul din fata oglinzii ovale cu capullecat in jos si lacrimi fierbinti i se rostogoleau in poala,peste costumul alb,de scena.Se uita in oglinda....Rimelul i se scursese pe obrajii recent dati cu pudra.Lua un servetel si se sterse superficial ,astfel ca rimelul inca se mai vedea.Apuca de pe masa o pensula si o inmuie intr-o sticluta in care se afla un strălucire cu reflexii argintii,apoi o atinse usor de buzele-i fine,plimband-o de la stanga la dreapta,dupa forma buzelor.Buclele-i jucause ii cadeau pe umeri in jos.Straluceau mai puternic decat de obicei si la lumina neoanelor aveau reflexii aurii.Ochii ei albastri aveau o aura ciudata si o sclipire nebuna.Stia ca avea sa fie o seara deosebita.Se ridica de pe scaun.Se duse la dulapul din apropiere ,il deschise usor si scoase de acolo o pereche de balerini.Si-i puse firav in picioare si iesi pe scena.Pe scena o astepta un barbat inalt,brunet,cu ochii verzi,imbracat intr-un costum cu o pelerina pe deasupra.Barbatul stiind ce avea de facut o conduse catre roata imensa ,de care o lipi si o lega cu niste sfori de maini si picioare.Ca de obicei,inainte de fiecare numar,barbatul cerea un pahar cu apa.Si de data asta o facu.Fata privi satisfacuta cum barbatul bea toata apa din pahar,apoi ofta adanc.Inchise ochii si o lacrima i se scurse pe obraz.Il chema pe barbat.Acesta nu observa lacrima si era nedumerit de ce a fost chemat.In tot acest timp el nu banuise un lucru:fata ii purta o iubire imensa,insa el s-a aruncat in bratele prietenei ei ,colegei ei de scena,careia ii darui si un copil,veste pe care fata o afla in urma cu 2 zile.In timp ce barbatul se apropia de ea,fata incerca sa-si inghita nodul din gat."Ce e?" spuse el soptit."Te iubesc" spuse scurt fata dupa care ii facu semn sa isi reia pozitia initiala.Acesta paru un pic surprins ,dar executa cerinta fetei si incepu numarul facandu-i un semn cu capul,aceasta raspunzand cu aceeasi inclinare de cap.Barbatul arunca întâia sageata care ateriza deasupra capului fetei,a 2-a ateriza langa gat la o distanta milimetrica,a-3a ateriza in bucată stanga langa gat,a-4a langa umarul drept.Se pregatea sa ridicea de pe tava aflata langa el cea de-a 5-a sageata.Era destul de ascutita si stralucea amenintator in lumina reflectoarelor.Oamenii din public erau cu respiratia la gura.Deodata barbatul vazu in ceata ,insa se redresa rapid,crezand ca e ceva de moment.Incerca sa se mai concentreze odata ,dar situatia se repeta.Se sterse usor la ochi si la frunte si continua.O fixa pe fata cu privirea si arunca dupa care inchise ochii.
Se auzi un "H!" infundat si cand deschise ochii o vazu pe fata cu capul in jos ,cu buclele-i jucause atarnand si sangele ce ii siroia din piept scurgandui-se pe pieptul perfect.Barbatul o nimerise exact in inima,cu o precizie de necrezut.Cazu in genunchi si incepu sa planga,dandu-si seama ca de fapt o sinucisese pt ca fata ii pusese ceva in paharul cu apa.Un inger cu aripi de zana inca mai poate fii vazut langa roata imensa de la teatru,roata de care nu s-a mai atinsi nimeni de 20 de ani de la tragicul accident.Azi,un cuplu format din 2 tineri chipesi isi incep cariera la acest teatru executand frumoase si incitante numere de cascadorie si magie.Fata,o bruneta minunata,cu ochii albastrii si cu niste bucle de invidiat,imbracata intr-o rochita albastra si baiatul,un Fat-Frumos brunet,cu ochii verzi ,imbracat intr-un costum si cu o pelerina pe deasupra ,pasesc pe scena.Fac o plecaciune.Inainte de a incepe numarul cei 2 se apropie,se saruta suav,se privesc in ochi pentru o clipa ,dupa care ea se indreapta catre roata ,iar el face cativa pasi inapoi.Se privesc in ochi.Li se poate citi dragostea pe fete.Baiatul arunca increzator toate cele 10 sageti privind-o in ochi pe fata in tot acest timp.Multimea aclama numarul lor impecabil si cei doi se strang in brate razand,dupa care fac publicului cu mana si o plecaciune,astfel incheindu-si numarul.

_________________
Love can feels like heaven but it can also hurt like hell <3

[URL=http://www.picoodle.com/view.php?srv=img03&img=/8/4/15/f_i1061585489m_734e0a8.jpg]Proza Proza[/URL]
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
MesajTrimis: 13/01/2012 19:06 Raspunde cu citat (quote)
Elevul Dima
Elevul Dima
 
Data inscrierii: 06/Dec/2011
Mesaje: 10
Localitate: Haimanale


Femeia Iranului

Când Mulțimea a fost la început nu era decât o familie şi, cum este şi acum, fiecare copil a plecat pe alta bucată de pământ şi şi-a compus a lui familie şi, aşa încet, încet familiile s-au mărit, dar ura s-a înfipt în ele şi atât de mare a fost ura că n-au mai vrut să-şi mai vorbească în limba-mamă şi au început fiecare să-şi aducă încet-încet o limbă nouă, construită în trufaşa ură şi în iubirea încătuşată. Astfel familiile nu se mai numeau familii, ci popoare şi ,,casa" lor nu se mai numea Cetate, ci ţara şi izvorul muntelui lor nu se mai numea izvor, ci simplu:apă!...Şi astfel, în Paradisul lor au adus şi Infernul, şi atât de mare a crescut că Paradisul s-a pierdut, dar de murit n-a murit, pentru că era în fiecare suflet, in fiecare strop de rouă, în fiecare râs de copil şi în fiecare lacrimă de mamă rănită…
Au trecut ani peste ani, şi izvorul dintr-o cascadă se făcuse un firicel de apă ,iar ura i-a făcut să uite ca toţi sunt de la aceeaşi mama şi tata, din acelaşi lut lăsat de muntele scăldat de acelaşi izvor, din aceeaşi picătura de sânge şi din aceeaşi suflare …Şi acum vocile fosilelor din prăpăstiile, ce le despart fac rugăciuni la Cel supărat pentru cei ce murdăresc lutul din care au plecat.
Dintre aceste popoare au fost alese ca să aducă ceea ce se numeşte ,,Cunoaşterea" din Necunoscut, să deschidă unele porţi ale Universului Infinit …Şi ce mulţi au fost cei care au scris cronicile hărţuite de gândiri mediocre şi mâini mânjite!… Şi ce mulţi au cântat în vers femeia. Din cupa vinului de Shiraz aroma ei au sorbit-o sau şi-au mângâiat cu ea nostalgia tâmplelor obosite …Şi ce mult işi opreau tristeţea îndată ce ea aducea pruncul in timpul condeiului obosit …Şi ce elegant Regele Ales şi-a umplut testamentul Orientului sau Mijlociu cu un ultimul ordin: DREPTUL femeii ca OM, egal cu cel masculin!…Şi cât de slăvit a fost acest ordin de Regii Aleşi, aducându-l la cel mai înalt apogeu de Regele zis şi Aria-Mehr!
Şi cât femela era cinstită şi înalţată în versul lui Sohravardin …Dar astăzi ea ,chiar EA, soția de rând, a călcat dreptul ei de mamă, de femeie, de om şi cât...cât!!! Chiar ea loveşte în cea care dreptatea şi-o doreşte ,chiar ea îi ia dreptul ca Om la ordinul aceluia care singur s-a proclamat rege şi care a uitat ca şi el a fost un copil ce se sprijinea de mâna mamei sale.
Astăzi prietena Iranului a uitat-o pe cea de ieri …Doar îşi citeşte măreţia ei în versul prăfuit, în dogmele filozofului hulit, dar le închide pe toate în genele rimelate sau le scufundă în lacul Orizonturilor încătuşate. Şi, totuşi Hafez nu încetează, ci el îi strigă în fiecare vers ca EA, femeia, este cea lăudată, în ea este inspiraţia poetului, în zulufii ce-i zâmbeau în palme, chiar dacă astăzi se vede cum zâmbetul zulufului este ascuns de o pânză neagră.
Dar lumea asta toată priveşte şi tace, pe unii îi întristează, pe cei mai mulţi îi lasă rece, chiar dacă din moralul lui Rumi se citeşte .

_________________
Notele nu ma intereseaza!
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
MesajTrimis: 14/01/2012 20:04 Raspunde cu citat (quote)
Elevul Dima
Elevul Dima
 
Data inscrierii: 06/Dec/2011
Mesaje: 10
Localitate: Haimanale


O carte de versuri


Dintre mişcările poetice contemporane, una deosebită e cea a autorilor pe internet. Nu ştiu cât sunt de numeroşi, dar dintr-o carte recent apărută, Drumurile vieţii, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2007, îmi dau seama că ei alcătuiesc un veritabil cenaclu, cu o direcţie estetică nu neapărat originală, dar cu rigori şi exigenţe evidente. Sumarul volumului adună nouăsprezece poeţi cu grupaje substanţiale ( sunt repartizate de la 10 la 30 de pagini pe autor ), ordonaţi alfabetic.O scurtă prefaţă intitulată O apariţie absolut necesară, semnată Rodica Elena Lupu, pledează ,, pro domo ,, : Adevărata poezie ... este armonia contrariilor. Poeziile din acest volum ... sunt compuse din elegant şi ideal. Fuziune de elemente aproape contrare pe care numai geniul le poate uni ! Frumosul vrea contururi, idealul vrea infinituri. ( p.4 ). De altfel, Rodica Elena Lupu e şi cea care sprijină direct apariţia acestei antologii, la editura pe care o conduce. Dintre autorii antologaţi, câţiva ne-au reţinut atenţia prin valoarea intrinsecă a textelor : Mihai Apostu, Ştefan Dumitrescu, Victoriţa Duţu.
Elena Godeanu se distinge prin subţirimea lirică a haiku-ului : ‘’ vântul spulberă / îngălbenite frunze - / un melc tresare ‘’ ( p. 190 ), în timp ce Mariana Tănase impune printr-o picturalitate remarcabilă a imaginii. Sensibilitatea poetică a Rodicăi Elena Lupu e una autentic bacoviană :
‘’ Ninge alb pe grâul verde, pur / Corbii mov presară ploape negre / Iar în liniştea şoptită-n jur / Caii biciuiţi de nea par zebre. ‘’ ( Amurg de iarnă, p. 256 ).
Nina Vizireanu străluceşte prin îndrăzneli lirice autentice şi, pe deasupra, prin desenele ei are meritul de a asigura cărţii o concepţie şi o condiţie grafică de excepţie.
Printre autorii volumui se află şi unul din judeţul Sălaj : Andrei Daróczi. E cel mai tânăr, pe urmă mezinul cărţii : George Chiriac, născut în anul 1990. Astfel, Andrei Daróczi s-a născut în 1984 la Jibou, unde a absolvit în 2004 Liceul Teoretic ,, Ion Agârbiceanu ,, . În prezent este student la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Cluj-Napoca.
Din substanţialul său grupaj poetic se desprind temele asupra cărora s-a fixat mai insistent : poezia, Dumnezeu, iubirea, natura. Crezul său artistic, exprimat în textul liminar al florilegiului ce-i este consacrat în carte, Scriitorii se nasc, însă ... stă sub semnul unui scepticism rece eminescian , prezent de la Epigonii, la Scrisoarea II :
,, Poezia ? Vai, copile, vai de tine şi de / cel ce-ţi va şti scrisul! Poezia-i o / banană într-o tavă arămie, n-are vârstă, / n-are rimă, e săracă în măsură, precum / ploile de iarnă şi zăpezile de vară ... // Poezia-i gândul simplu a privirilor din umbră, care nu cunoaşte moarte şi nici flori / scăldate-n sânge ... însă crezul meu e altul ... poezia mea e alta ... / Însă altu-i adevărul ce vi-l spun / cu mâna-ntinsă şi cu ochii-nlăcrimaţi: scriitorii se nasc veşnic, însă cititorii pier ... ” ( p. 95).
Preocupat de destinul şi de drama poeziei se arată autorul şi în textul intitulat Voi vă mulţumiţi .
Elanurile romantice ale materiei imprimă strofelor tănărului poet o cutezătoare viziune lirică în Pe culmile unui munte. Deşi cultivă cu predilecţie versul clasic, lui Andrei Daróczi nu i refuză nici verslibrismul, care îi garantează un plus de modernitate în poeme ca de exemplu : Ieri noapte sau Atât de aproape. Grupajul din Drumurile Vieţii poate fi un preambul pentru un debut notabil.
După Spiralele vieţii, editura ANAMAROL, 2006, volum cu acelaşi specific, cel de acum, în ansamblu, marchează un pas înainte fabricat în direcţia bună a poeziei.

Prof. Viorel Mureşan

_________________
Notele nu ma intereseaza!
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Proza
  Pagina de start a forumului artistic.MyForum.ro » Cenaclul forumului
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
Ora este GMT + 2 ore  
Pagina 1 din 1  

  
  
 Creaza un subiect nou  Raspunde la subiect  


Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro

Powered by phpBB  © phpBB Group